A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori ,
ca o sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain
si el o sa se inchida cu o frunza de pelin.
S-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac intr-o dragoste mare.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu